Deseori găseşti în paginile revistei articole legate de importanţa designerului de interior, indiferent de spaţiul pe care îl ai de amenajat. Iată ocazia să o descoperi pe Natalia Beleva, un designer de la care sunt multe de învăţat.

Când ţi-ai descoperit abilitatea în acest domeniu?

Întotdeauna m-am simţit atrasă de “frumos” într-o formă sau alta. Încă din copilărie mă fascina procesul prin care un obiect sau un spaţiu putea deveni altceva, îşi putea schimba mesajul şi personalitatea doar prin înlocuirea câtorva elemente.

Mama mea lucrează ca inginer tehnolog în industria textilă, aşa că am avut ocazia să îmi pun în practică ideile încă de mică. De la 14 ani, când i-am transformat haina din piele într-un sarafan pentru mine, şi până la proiecte mai ambiţioase de redecorare a casei, tot împreună cu mama.

Aşa că a venit cumva firesc alegerea de a merge mai departe la Şcoala Populară de Artă şi mai apoi la Facultatea de Arhitectură, momente care au marcat oficial debutul meu în aventura designului de interior.

Care este proiectul cel mai drag până acum?

Fiecare proiect în parte este unic şi îmi este drag dintr-un alt motiv. Însă, cel mai aproape de mine a rămas un apartament cu două camere, pe care l-am decorat în urmă cu doi ani. Este vorba despre 62 mp pe care i-am conturat de la zero în jurul unui concept inedit: floarea de nufăr. Una dintre florile preferate ale beneficiarului, un puternic simbol al puterii şi gingăşiei.

Am pornit de la înlocuit pardoseala, lărgit ferestre, eliminat pragurile pentru fluidizarea spaţiului, modificat pereţi şi am mers până la a alege fiecare nuanţă, formă şi textură în concordanţă cu elementele concept.

Pentru mine, ca designer, a fost o adevărată provocare implementarea acestui proiect. Însă ceea ce este cel mai important a fost ceea ce şi-a dorit beneficiarul. Pentru că fiecare spaţiu pe care îl lucrez poate să arate spectaculos din punctul meu de vedere, al specialistului, însă trebuie să fie acea categorie de spectaculos la care rezonează persoana care îl va locui. O amenajare interioară este un proiect pe care îl gândesc întotdeauna pentru a fi confortabil şi adecvat nevoilor încă zece, poate 15 ani. Beneficiarul trebuie să îşi dorească să trăiască acolo o perioadă lungă, să se bucure de fiecare colţ al spaţiului, nu să îşi dorească un alt proiect în doi ani sau să trateze anumite încăperi ca pe “un muzeu”.

“FIECARE PROIECT PE CARE L-AM FINALIZAT ESTE SPECIAL ÎN FELUL SĂU ŞI AM LUCRAT CU ACEEAŞI PASIUNE PENTRU FIECARE.”Cum arată beneficiarul ideal?

Colaborarea dintre client şi designer este foarte subtilă şi delicată. Cei doi trebuie să formeze o echipă, în care încrederea şi comunicarea sunt foarte importante. În momentul în care undeva se pierde echilibrul, iar balanţa începe să se încline mai mult într-o parte sau în cealaltă, proiectul are de suferit. Şi bineînţeles, este esenţial ca cei doi să împartă aceeaşi viziune estetică. Pentru că degeaba îşi doreşte beneficiarul o explozie de culoare, un mix de texturi avangardiste şi mobilier multifuncţional, dacă tot portofoliul designerului este compus din amenajări clasice şi romantice.

Beneficiarul ideal are un stil destul de bine conturat, ştie ce îşi doreşte şi ce nu, are încredere în designer şi în procesul prin care el singur a ajuns la această alegere, oferă libertate de exprimare şi este transparent de la început în privinţa bugetului pe care este dispus să îl aloce pentru amenajare.

De ce trebuie să apelăm la designeri de interior?

Pentru a crea un spaţiu coerent estetic, sigur şi funcţional în acelaşi timp. Pentru a transforma un spaţiu de locuit în acel “acasă”, care să ne însoţească mult timp. Pentru că ne va scuti de multe cheltuieli inutile şi mult timp irosit. Şi pentru că este cumva firesc să apelăm la o persoană specializată pentru zona de amenajări, aşa cum facem cu orice alt proiect pe care îl avem în afara sferei noastre de specializare.

Un designer te ajută la eficientizarea costurilor unui proiect, la economia de material, cu reduceri la furnizori cu care lucrează, ştie exact care sunt zonele în care se poate face “compromis” pentru a se încadra în buget fără să afecteze durabilitatea şi estetica spaţiului şi are soluţii în termeni tehnici şi creativi pentru toate dorinţele clientului.

Care este cea mai mare greşeală pe care trebuie să o repari după ce accepţi un proiect pe care l-au început beneficiarii?

Prizele. Întotdeauna prizele sunt un element pe care beneficiarii îl tratează superficial. Trebuie să fie multe şi exact acolo unde sunt necesare, pentru a păstra spaţiul curat vizual şi pentru a nu limita posibilităţile de amenajare. Pentru că, bineînţeles, acolo unde nu sunt prize, apar prelungitoarele.

Care este stilul în care te simţi cel mai confortabil?

Eclectic este stilul care mă reprezintă. Un mix de două-trei direcţii stilistice diferite aduse în acelaşi loc la nivel de culori, texturi, forme şi finisaje, pentru a exprima perfect lumea interioară a persoanei pentru care a fost creat. Stilul eclectic este complet individualizat, minimizează restricţiile, lasă libertate de exprimare şi reuşeşte să capteze personalitatea celui care îl locuieşte, cu pasiunile şi sensibilităţile lui.

Dacă ar fi să dai o lege a designerului care ar fi ea?

Alergand după tehnologie, să nu uităm natura umană.

Cum ajung potenţialii beneficiari la tine?

Până acum, cea mai bună sursă de proiecte a fost word of mouth. Clienţi care m-au recomandat şi persoane care au intrat în contact cu proiectele mele. Şi chiar dacă treptat am început să acopăr mai multe canale de comunicare, recomandarea rămâne pentru mine “cea mai valoroasă reclamă”.

Care sunt planurile de viitor?

Design de mobilier. Este o nouă latură a designului pe care o studiez şi pe care o voi putea aplica în curând. Bineînţeles că şi acum există această componentă în proiectele mele şi am colaboratori care m-au sprijinit ireproşabil întotdeauna. Însă această nouă specializare îmi oferă o viziune de ansamblu mai complexă, îmi extinde limitele creativităţii şi îmi aduce în plus o doză mare de libertate de exprimare.